ISTORIA BANILOR

În primii ani ai civilizației umane, cel mai comun și răspândit mecanism de efectuare a tranzacțiilor economice era schimbul direct: schimbul simultan al unui produs cu altul. În acest fel, un pescar putea, de exemplu, să livreze o bucată de pește unui fierar în schimbul unor cuie de fier. Cu toate acestea, pe măsură ce civilizația a început să se dezvolte, schimburile comerciale au devenit din ce în ce mai complexe. Pe de o parte, a devenit dificil să se măsoare cu precizie mărfurile pentru a se asigura că cantitățile schimbate erau echivalente ca valoare, precum și să se transfere cantități mari de produse grele și voluminoase în locurile unde aveau loc schimburile. Pe de altă parte, era adesea dificil să găsești pe cineva care să dorească simultan ceea ce aveai tu și să fie dispus să ofere în schimb ceea ce doreai tu.

Banii au apărut ca o modalitate de a rezolva toate aceste dificultăți. Erau ușor de transportat, împărțit și depozitat și au pus capăt problemei stabilirii valorilor echivalente în schimburi.

Primele obiecte folosite ca monedă au fost bovinele, fierul, sarea, scoicile, peștele cod sărat, pieile de animale, cerealele, zahărul, tutunul, cuiele și alte bunuri similare. De-a lungul timpului, metalele prețioase, precum argintul și aurul, au devenit treptat forma preferată de monedă-marfă.

În Mesopotamia, argintul era folosit sub domnia regelui Shinkashid, care a condus Uruk în secolul al XIX-lea î.Hr. Istoricii au descoperit prima listă de prețuri cunoscută, care arată cantitatea de bunuri care putea fi obținută cu un siclu, o anumită cantitate de argint. Unele coduri legale mesopotamiene, precum Codul lui Hammurabi, stabileau și amenzi pentru cei care comiteau infracțiuni, exprimate în shekeli.

Spre deosebire de cereale, argintul și aurul nu se stricau, ceea ce le făcea extrem de utile și le transforma într-o metodă larg acceptată de efectuare a plăților oriunde. Regiunile care aveau acces la aur și/sau argint se bucurau de avantaje economice extraordinare. Acesta era cazul regatului Lidia, din vestul Asiei Mici (Turcia de astăzi), unde au fost create primele monede din istorie.

Regii lidieni au emis primele monede cunoscute vreodată la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr., realizate din aur alb, numit și „electrum”. Acestea erau ștampilate, ușor rotunjite și aplatizate.

De-a lungul timpului, anumite imagini au înlocuit complet striațiile. Motivele cele mai frecvente pe monedele antice din electrum sunt animale, întregi sau parțiale. Acestea includ animale sălbatice și domestice, creaturi reale și mitice, specii terestre, acvatice și zburătoare, precum și vertebrate și nevertebrate.

Ideea a fost rapid adoptată de greci și, în scurt timp, aproape toate orașele și coloniile grecești, de la sudul Franței până la țărmurile nordice ale Mării Negre, au început să producă propriile monede.

Mai târziu, în secolul al III-lea î.Hr., romanii au adoptat monedele grecilor și au creat prima societate complet monetizată. Monedele erau folosite în tranzacțiile zilnice ale majorității romanilor, generând o cerere enormă. Romanii au profitat de această cerere și au devenit experți în utilizarea monedelor ca formă de propagandă. Au dezvoltat un „limbaj” de abrevieri și simboluri pe monedele lor, unele dintre acestea fiind încă în uz astăzi.

După căderea Imperiului Roman, utilizarea monedelor a continuat, dar comerțul și activitatea economică au devenit mai localizate. În Europa medievală, monedele erau adesea bătute de conducătorii locali, iar valoarea lor putea varia foarte mult de la o regiune la alta. Pentru a facilita tranzacțiile mai mari, comercianții și băncile au început să emită bilete la ordin și efecte de comerț, punând bazele primelor forme de bani de hârtie.

Bancnotele au apărut pentru prima dată în China, în timpul dinastiilor Tang și Song, și s-au răspândit ulterior în Europa, în secolul al XVII-lea. Spre deosebire de monede, bancnotele erau mai ușor de transportat și permiteau crearea unor rețele comerciale mai complexe. De-a lungul timpului, guvernele naționale și băncile centrale au stabilit monede oficiale, le-au reglementat valoarea și au introdus sisteme bancare standardizate.

În era modernă, banii au continuat să evolueze. Metodele de plată digitale, cardurile de credit și serviciile bancare online au transformat modul în care oamenii efectuează tranzacții. Mai recent, au apărut criptomonede precum Bitcoin, oferind noi modalități de stocare și transfer de valoare fără a fi nevoie de bănci tradiționale. În ciuda acestor inovații, rolul fundamental al banilor ca mijloc de schimb, rezervă de valoare și unitate de cont rămâne neschimbat.

Referințe:

American Numismatic Association. (n.d.).
History of Money Exhibit. https://www.money.org/money-museum/history-of-money/
Britannica. (n.d.).
Origins of coins. https://www.britannica.com/money/coin/Origins-of-coins
Garzón Espinosa, E. (2019).
The origin of money from the money-debt approach. Iberian Journal of the History of Economic Thought, 6(1), 37–54. https://doi.org/10.5209/IJHE.64117
National Geographic. (n.d.).
Nacimiento de la moneda. https://historia.nationalgeographic.com.es/a/nacimiento-moneda_16542